post

Varful și Creasta Picăturii

  • Traseu: 5:40 Bușteni – 06:10 Valea Seacă a Caraimanului – 6:35 Vâlceul Spălat / Picăturii –  8:20 Brâul Suspendat / Subțire – 9:50 Hornul cu Zade – 10:00 Hornul Final – 10:30 Vârful Picătura – 11:00 Strunga Marelui V – 11:50 Turnul – 12:05 Fața Înaltă – 13:10 Fața Hornurilor – 15:00 Crucea Caraiman –  15:30 Cabana Caraiman – 17:22 Bușteni
  • Echipa:Vasile Paul Pop și cu mine
  • Durată:Durata de parcurgere este între 8 și 15 ore. Aceasta depinde de cât de mult mergem asigurați, dacă escaladăm sau nu Vârful Strungii și Turnul (noi nu am făcut-o) și cât de repede ne orientăm în traseu.
  • Impresia generală: Traseu friabil și expus, cu doar patru zone unde este necesară cățărarea propriu-zisă. Multe pernițe de iarbă instabile, multe pietre care se rup cum tragi mai tare de ele, brăduți și jnepeni firavi. Trebuie plecat cu temele bine făcute de acasă. Descrierile consacrate – Emilian Cristea și Walter Kargel – nu ne sunt de așa mare ajutor cum sunt cele mai recente de pe internet! Vezi la sfârșitul articolului, “bibliografia”.

Track-ul are lipsa portiunea dintre Strunga Marelui V si iesirea de pe Fata Inalta. Atentie ! In abrupt track-urile GPS nu sunt foarte exacte si se pot folosi doar ca instrument ajutator.

harta topo varful picaturii

harta topo creasta picaturii

creasta-picaturii-harta-topo-varful-strungii-turnurile-fata-inalta-fata-hornurilor

Până în Valea Seacă a Caraimanului vezi articolul acesta (link). Urcand pe Partia Kalinderu spre Valea Seaca a Caraimanului

Pe Valea Seacă a Caraimanului suim doar până la prima săritoare. Urcăm primul ei prag, dar în loc să continuăm în sus pe una dintre cele două fisuri evidente, facem dreapta și urcăm versantul văii printre crengi și frunze moarte. Odată ce ieșim de pe panta abruptă (20-30m) întâlnim o potecă mai bine conturată care merge aproximativ pe curba de nivel. Trecem printre doi copaci foarte apropiați (punct GPS) ca apoi să ajungem în firul numit Vâlcelul Spălat sau Vâlcelul Picăturii.

Stramtoare intre copaci spre Valcelul Picaturii Valcelul Spalat

Urcăm pe aceasta până la prima săritoare pe care o ocolim prin dreapta printr-o pădure abruptă cu sol instabil. Încercăm de mai multe ori să revenim în firul văii. Reușim în cele din urmă să intrăm înapoi chiar deasupra săritorii.

Ocolim prima saritoare pe Valcelul Spalat spre Varful Picaturii

Pe coasta Valcelului Spalat spre Varful Picaturii

Continuăm pe Vâlcel până când o săritoare cu fisură, aparent fără vreun mod facil de trecere, ne barează calea. În dreapta la 20m. se vede un horn pământos pe care urcăm un pic direct, iar apoi ocolim ieșirea din el pe fața din stânga. Deasupra continuăm urcușul prin pădure și la prima ocazie intrăm iar în Vâlcelul Spălat. Acesta are acum un aspect deosebit de blând, fără nici un obstacol care să ne mai taie calea.

Saritoare cu fisura pe Valcelul Picaturii

Spre hornul pamantos in dreapta Valcelului Picaturii

Revenim in Valcelul Spalat Valcelul Picaturii

Valcelul Picaturii

Știam că va trebui să ieșim din el spre dreapta. Facem o primă încercare pe o potecă foarte evidentă. După ce trecem muchia dintre văi aceasta are însă un parcurs descendent. Ne gândim că ar fi o altă variantă de urcare și ni se confirmă atunci când, revenind spre firul vâlcelului, găsim o săgeată săpată în coaja unui brad, cu vârful îndreptat spre firul văii.

Sageata crestata in scoarta copacului

Mai urcăm cam 150 m. până când găsim un piton legat – momentan – cu cordelină neagră. Traversăm o zonă expusă (însă parfum față de ce va urma) și ajungem la perete în dreptul unui pâlc de brazi. De aici mergem pe la baza stâncii ca apoi să ochim începutul brâului numite fie Brâul Lung (Kargel) / Brâul Subțire (Em.Cristea) sau Brâul Suspendat (Mircea Ordean). Acesta urcă stânga și ne obligă să ne strecurăm între copacii care îl susțin și perete.

Pitonul care marcheaza iesirea din Valcelul Picaturii

Traversare Expusa spre Braul Subtire

Traversare spre Braul Subtire

Brâul subțire și foarte suspendat se termină când avem deasupra noastră primul pasaj care cere coardă, sub forma unui perete ce se desparte într-o fisură pe stânga și un horn pe dreapta. La bază, în dreptul brâului sunt două pitoane. Urmează un copac despre care Vasi spune că ar fi bun “să mai atenueze căderea” așa că îl leg cu un anou printr-o metodă nefericită zice Vasi – și are dreptatea lui – încă un piton iar apoi … nimic. Traversez un pic dreapta spre horn, nu văd nici o asigurare. Pe fisură în sus văd că aș putea să montez o nucă solidă, ceea ce și fac. Mă mai ridic un pic. Cățărarea zonei acesteia cu bocanci și rucsac în picioare îmi dă emoții. Mai pun o nucă, de data aceasta nu prea competentă. Mă mai ridic 1 metru și e clar că următoarea asigurare ar putea fi un copac căzut acolo unde se termină stânca (copacul nu e prins în nimic, stă în echilibru acolo doar, NU vă agățați de el!). În condițiile date încep să mă simt foarte nesigur așa că, deja obosit de atâta bălmăjeală, mă las în coardă și îl rog pe Vasi să mă coboare jos.

Braul Subtire foarte Suspendat

Braul Subtire sau Braul Suspendat

Urmează Vasi la aparat, mai competent și clar mai curajos. Ajunge până la copacul cu pricina (bun de nimic), se ridică și se așează călare pe ceea ce este muchia dintre fisura noastră și hornul amintit în dreapta. Posibilități de asigurare nu prea sunt, poate doar un pâlc de jnepeni firavi, așa că va trebui să continue stânga până când ajunge la primul copac mai solid.

Primul Pasaj de Catarare de la Braul Subtire spre Hornul cu Zade

Ajung și eu, ca secund reușesc să trec porțiunea respectivă oarecum lejer, și începem să urcăm concomitent drept în sus printr-un pâlc de brazi și zade, pe ceea ce se cheamă Hornul cu Zade. O săgeată roșie pe stâncă ne face cu ochiul spre dreapta, unde după câteva minute de traversare pe Brâul de Sus (Em. Cristea) ne găsim la baza Hornului Final. Pare mai uman, așa că plec cap. În total au fost cred trei pitoane și între primul și al doilea m-am găsit stând într-o cheie de picior, fără mare sprijin pentru celelalte trei membre. Cu un răcnet mă viermuiesc cei 50 de cm până la următorul piton de care mă trag voinicește. Continuarea este mai simplă și găsesc după 40m de la baza hornului fereastra Picăturii. Doi neuroni zgubilitici mă îndeamnă să intru prin ea, dar restul votează imediat că n-aș avea loc cu rucsacul în spate așa că o ocolesc prin dreapta și urc până la prima zadă competentă unde regrupez. Strângem corzile și ieșim 20m mai sus pe Vârful Picătura unde e destul loc să îți revii după atâtea peripeții. Panorama ne răsplătește efortul. 360 de grade de vizibilitate. De jur împrejur putem admira Valea Prahovei, Peretele văii albe, Creasta Picătura, abruptul Caraimanului cu Spălătura și Hornurile Văii seci și cu Vâlcelul Mortului.

Hornul cu Zade

Sageata spre Hornul Final

Vasile Paul Pop Pe Varful Picatura

Ioan Tataru pe Varful Picatura

Coborâm pe partea opusă celei pe care am urcat, facem stânga pe lângă perete și apoi dreapta ca să găsim primul punct de rapel, două pitoane consolidate cu nenumărate cordeline. Economisim timp, ne bazăm pe numărul acestora și nu o mai adăugăm pe a noastră. Scoatem și a doua semicoardă, și putem astfel să facem un rapel de 60 de metrii. Până jos în Strunga Marelui V se mai întâlnesc două platforme largi cu jnepeni de unde se pot face rapeluri intermediare.  Rapelând dirijat ușor in dreapta (pe direcția de coborâre) ajungem fix în strungă, rămânând câțiva metri de coardă nefolosită. Nu știu să spun dacă s-ar fi putut face la fel cu două semicorzi de 50 de metri. Poate da, însă nu uitați nodurile de siguranță la capătul corzii și prusicul de back-up !

Creasta Picatura

Rapel de pe Varful Picatura

Rapel de pe Varful Picatura 2

Rapel de pe Varful Picatura 3

Din Strunga Marelui V urcăm un prag stâncos la marginea căruia cineva a bătut un piton alb, nou, Camp. Mergem întâi în sus și apoi începem să traversăm spre dreapta versantul Vârfului Strungii prin zone expuse până când, la capătul unui pâlc de jnepeni găsim mai întâi un brăduț legat cu o buclă mare de cordelină și apoi un piton consolidat cu niște jnepeni din care facem rapel spre primul fir din Albișoara Turnului. Nu facem rapel până pe fundul văii ci până pe un brâu larg ce urcă deasupra Albișoarei și care ne scoate mai sus în fir, iar după câteva minute ieșim la baza Turnului pe care îl ocolim tot pe dreapta ajungând destul de repede în șaua de unde începe Fața Înaltă.

Urcam spre Varful Strungii

Rapel spre Albisoara Turnului

Urcam spre Turn

Vasile Paul Pop si Turnul

Pe fața înaltă urcăm în prima parte neasigurați printr-un teren friabil și expus. Nu e de loc clar în ce direcție ar trebui să urcăm, cu toate că din șa am identificat corect cele două variante pe care le găsim în articolul de pe site-ul C.A.R.. Până la urmă ajungem la baza variantei din dreapta unde găsim un piton de unde încep să îl filez pe Vasi. Știam că această zonă este mai dificilă și urma ca Fața Hornurilor, mai potolită un pic, să îmi revină mie. Facem două lungimi de coardă cu o regrupare intermediară la zadă până pe brâul de la baza Feței Hornurilor. Nu țin minte date despre pitoanele (sau pitonul ?) întâlnite pe parcurs, fiind secund.

Busteni Vazuti de pe Fata Inalta

Vasi ma fileaza pe Fata Inalta

Vasile Paul Pop pe Fata Inalta

Ioan Tataru pe Fata Inalta

IMG_2288

Pe brâul numit Prispa Hornurilor mergem spre dreapta, vedem primul horn foarte neprietenos, îl vedem și pe al doilea și când suntem sub al treilea începem să urcăm printre jnepeni și zade până la ultimul copac solid de sub horn. Vasi se priponește de el și eu plec în sus. Găsesc un prim piton și apoi un al doilea pe latura din dreapta. Cel mai simplu pare o traversare cu șpagat foarte întins pe stânga (unde Vasi zice că am ratat un piton), locul unde nu ai vrea să te dezechilibrezi și să o iei la vale, după care urc pe o zonă foarte friabilă până mai găsesc un piton și într-un final regrupez la o zadă. Strângem corzile, mai urcăm 30-40 de metri pe un teren la fel de friabil și expus și ieșim printre niște jnepeni pe un mic brâneag – Prispa Gemenelor cred – facem dreapta în jurul zonei stâncoase și ieșim într-un final de pe zona expusă. Vedem la 200m. distanță de noi Crucea, însă noi vom mai avea de mers o bună bucată de vreme (45 min) până să ajungem la ea, mai întâi mergând dreapta, traversând un vâlcel ca apoi să ajungem în Albișoara Crucii a cărei ieșire la monument o știam de astă iarnă.

Crucea Caraiman Monumentul Eroilor

IMG_2304

După 9 ore și 25 de minute de la plecarea din Bușteni ne felicităm bucuroși lângă Monumentul Eroilor. De aici mai facem 20 de minute până la Cabana Caraiman, pustie ca întotdeauna, unde ignorăm că lumea se întreabă dacă deranjăm sau nu că ne-am lăsat rucsacii pe jos în sala de mese. Ne luăm apă minerală și răcoritoare reci, mâncăm ceva (pe drum am mâncat doar două batoane) și o zbughim în jos pe Jepi, ca in 1h25min să fim în Bușteni.

Bibliografie

Comments

  1. “Brâul Lung (Kargel) / Brâul Subțire (Em.Cristea) sau Brâul Suspendat (Mircea Ordean)”
    Mda, cam aglomeratie…
    E de văzut cum a spus Comănescu.
    Dar îmi aduc aminte că am notat (notes personal) undeva multitudinea de numiri de aici…

    PS
    Mulțumesc de citări: nu numai Iorga se recunoștea om…

Speak Your Mind

*