post

Valea Bucșoiului

  • Traseu:Cab. Gura Diham – Cab. Poiana Izvoarelor – Poiana Bucșoiului – Valea  Bucșoiului – Varful Bucșoiu – Creasta Bucșoiul Mare – Prepeleac – Bușteni
  • Echipa:Vasile Paul Pop și cu mine
  • Impresia Generală:Pe Valea Bucșoiului obstacolele nu sunt de mare dificultate sau înălțime și sunt dispuse la intervale destul de mari. Orientarea este facilă, atât intrare cât și ieșirea din vale sunt în zone turistice foarte cunoscute. Totuși, pericolele obiective nu lipsesc.

    ATENTIE ! În zona superioară a văii (canionul final) un număr de bolovani cu dimensiuni considerabile stau într-un echilibru fragil.

  • harta_valea_bucsoiului

Plecăm de dimineață din Gura Diham. Lăsând în urmă terasele și chioșcurile cu suveniruri, praful și agitația. Ne turăm plămânii pe panta prostului și când să se mai domolească urcușul stăm și ne gândim dacă Vasi a încuiat mașina. Eu dau o fugă până la ea, în timp ce Vasi forjează înainte cu amândoi rucsacii. Când îl ajung din urmă îl conving cu greu să-mi cedeze rucsacul personal, că el vrea să se antreneze și ține să se chinuie.

Îi dăm înainte discutând subiectele obișnuite. Munți și alpiniști, ski și snowboard, planuri de viitor, prieteni comuni, AGMR. Timpul trece repede și noi depășim pe rând Cabana Poiana Izvoarelor și poiana Pichetul Roșu ca apoi să începem urcușul potecii Take Ionescu spre Cabana Mălăiești. Pe drum vedem pe rând masiv Coștila, masivul Caraiman, zărim Acele Morarului, acum ascunse printre brazi ca până la urmă să apară în fața noastră și masivul Bucșoiu, parcă mai blând decât primele.

Masivul Costila

Masivul Caraiman

Acele Morarului

Masivul Bucsoiu

Ajungem în Poiana Bucșoiului unde este acum montată o băncuță în memoria lui Traian Murgilas, victima accidentului de pe Valea Bucșoiului din iunie 2012. Deasupra poienii se ridică ziduri mari de piatră și printre ele valea pare a fi singurul loc pe unde un om ar putea să se strecoare. Iar dacă poalele sunt colorate de pădurea amestecată, în sus pereții sunt reci și austeri.

Valea Bucsoiului vazuta din Poiana Bucsoiului

Plecăm pe firul văii dar după câteva zeci de metri zărim o potecă pe versantul stâng. Pare bine conturată așa că o urmăm, șerpuind printre arbuști care se agață cu ciudă de noi. Ieșim din vegetație undeva deasupra firului iar poteca ne conduce la loc în firul văii. Nu știu dacă merită acest ocol, ce este clar e că data viitoare voi încerca varianta directă !

La intrarea în vale am văzut o săgeată roșie. Am crezut că e un marcaj al intrării în aceasta, dar iată că ne mai iese una în cale. Urmează o săritoare mai înaltă dar săgeata pare că ne indică un ocol prin dreapta. Așa că urcăm pieptiș malul văii până se termină iarba și apoi pe la baza peretelui iar ne luptăm cu agățătoarele. Ieșim iar deasupra văii și trebuie să coborăm pe un horn pământos la loc în firul ei. Din nou, pe fir era probabil mai rapid, iar săritoarea pare a putea fi ocolită imediat prin stânga ei.

Iesim deasupra firulu Vaii Bucsoiului

La loc in Valea Bucsoiu

Sageata rosie pe Valea Bucsoiului

Saritoare pe Valea Bucsoiului

Hornul pamantos pe care am coborat la loc in Valea Bucsoiului

Următorul obstacol este “preluciu”, lustruit probabil de torentul care se formează la topirea zăpezilor. Îl abordăm fiecare după imaginație. Fiind uscat stânca este aderentă, dar pe ploaie ar putea fi mai greu de trecut.

Vine apoi o săritoare pe care, pentru că aveam timp destul, facem impresie artistică. Ea poate fi ocolită ușor prin stânga, dar Vasi atacă zona surplombată din dreapta iar eu fac o încercare pe hornul din mijloc. Ceva nu îmi place și mă dau jos din corcoduș preferând ocolul.

Saritoare spalata pe valea

Saritoare spalata pe V Bucsoiului

Bolovanis pe V Bucsoiu

 

Vasile Paul Pop pe  zona surplombata

Vasi urca saritoarea

Saritoare cu horn si surplomba

SAMSUNG

SAMSUNG

Valea se deschide pentru scurt timp, apoi reintrăm în canion, trecem o săritoare prin stânga și ajungem în apropierea Turnului cu Jnepeni. Sunt curios dacă l-a escaladat cineva. Pentru asta ar trebui să te cari cu niște echipament în plus și tura ar fi mai incomodă cu oarecare kilograme în plus în spate.

Valea se deschide si ajungem la o poiana

Pe Valea Bucsoiului

SAMSUNG

SAMSUNG

Saritoare dupa Turnul cu Jnepeni 3

Turnul Cu Jnepeni

Apoi valea își recapătă aspectul de canion, zonele de bolovăniș alternând cu scurte săritori. Sergiu a vrut să rămână în istorie 🙂

Zona superioara valea bucsoiului 1

Zona superioara valea bucsoiului 2

Zona superioara valea bucsoiului 3

Sergiu valea bucsoiului

Urmează o săritoare frumoasă pe care o abordăm pe partea stângă și ajungem la ultima bifurcație de pe vale unde mergem pe ramura stângă.

Saritoare in zona superioara a vaii bucsoiului 1

Saritoare in zona superioara a vaii bucsoiului 2

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNG

Ultima bifurcatie pe Valea Bucsoiului

O zonă foarte instabilă ne face să mergem cu mare grijă. Vasi doar atinge un bolovan cât un televizor Sport (pentru cititorii care au prins) și acesta se rostogolește dezinvolt la vale, obligându-mă să îmi caut adăpost urgent. Ajungem și la canionul final. O lespede stă agățată deasupra acestuia într-o poziție improbabilă.

Ca să evităm să ne accidentăm unul pe altul dizlocând pietre decidem să trecem această zonă pe rând. Eu o iau înainte urmând ca Vasi să mă tragă în poză. Trec două obstacole mai mici și când ajung la baza celui de-al treilea văd un rucsac abandonat dar așezat cu grijă sub bolovan. Când mă uit mai atent mai văd un rucsac de fată în stânga, dar acesta este îngropat aproape complet în pietriș și mai are afară doar capacul și bretelele. Agățat de capac, un ursuleț Dr. Oetker. Acum îmi dau seama. Pelerinele rupte și polarele găsite de-a lungul văii nu sunt gunoaie aruncate de turiști. De fapt ACEASTA este valea pe care auzisem cu câteva luni în urmă că se produsese un accident. Îmi dau seama că e departe de a fi fost un accident stupid provocat de necunoștință sau teribilism și că forței care a reușit sâ îngroape sub un bolovan cât o mașină mică un rucsac este imposibil să îi stai în cale. În locul ăsta atât de strâmt nu ai unde să fugi, nu ai unde să te adăpostești.

Îl strig pe Vasi să urce și la mine. Ne uităm amândoi încă cu nedumerire la locul ăsta și gândim că dacă zona de care am trecut era instabilă, cel puțin pietrele erau destul de mici încât să ai unde să te ferești din calea lor. Acum nu mai e cazul și dacă mișcăm vre-unul dintre bolovanii care sunt deasupra noastră vom avea soarta rucsacului. Încet, cu grijă, analizând stabilitatea fiecărei prize și cu grijă să nu clintim nimic din loc trecem următoarele praguri. Gâsim un piton galben probabil folosit la operațiunea de salvare (?) În 15 minute ieșim pe creasta Balaurului (Bucșoiul Mic) și de aici ne îndreptăm spre poteca care duce la Vf. Omul care e la 50m mai sus. Urcăm pe Vf. Bucșoiul Mare și apoi coborâm grăbiți spre Bușteni.

Canionul final de pe Valea Bucsoiului 1

Saritoarea cu bolovan incastrat pe Valea Bucsoiului

Saritoarea cu bolovan incastrat pe Valea Bucsoiului 2

Rucsaci abandonati pe Valea Bucsoiului

Bolovani instabili pe Valea Bucsoiului

Iesirea de pe Valea Bucsoiului

Iesirea de pe Valea Bucsoiului 2

Creasta Balaurului sau Bucșoiul Mic cu momâia de intrare pe creastă.

Creasta Balaurului

Spre poteca care duce la Vf. Omu

Iesirea in Poteca marcata pe Varful Bucsoiu

Speak Your Mind

*