post

De la Kazbegi la Bethelmi

IMG_0266-1De dimineață am mai sta în pat, dar Razo ne dă trezirea cu micul dejun. “Big breakfast”. Ce rămâne băgam în pungă, mai târziu o să ne prindă bine. Luasem de la Alimentara și un carton de ouă, cașcaval împletit, brânză telemea, lipii, unt, batoane din semințe și niște bomboane delicioase cu o Matryoshka pe ele. Le inghesum pe toate prin rucsaci.

IMG_0190-1

De unde cumpărasem buteliile, aflasem că un drum cu mașina până la mânăstirea Sameba sau Sfânta Treime (300m diferență de nivel scutită) costa 60 lari, și un cal care să ne ducă bagajele până la marginea ghețarului, 180 lari. Razo ne rezolvă cu vecinul lui, 30 lari un drum cu Lada Niva până sus. Durează doar 20 de minute. N-am întrebat dacă avea și cal, facem economie.

Kazbek_harta_kazbegi_betlehemi_hut

Kazbegi_UAZ

IMG_0204-1

IMG_0214-1

Gergetis_Sameba

Mânăstirea veghează asupra satului care se vede printre nori în vale. De aici începem să urcăm pe o poteca vizibilă, și în trei ore ajungem la un mic monument. E finalul turei pentru turiștii destul de numeroși care ne-au însoțit pe drum.

Noi continuăm să mergem mai departe pe o vreme indecisă. Până aici peisajul a fost unul verde, plin de bujori de munte considerabil mai mari decât cei de acasă și pe care domnul Boghez Sr. i-ar numi bujori sovietici pentru că, asemenea vecinului de la răsărit, cresc mai mari decât ar fi normal. Intrăm pe o vale glaciară cenușie și bolovănoasă. Poteca coboară ușor pe coasta muntelui ca mai apoi să traverseze râul in dreptul unei momâi si să șerpuiască în sus pe malul celălalt. E clară și tot marcată din loc în loc cu momâi. Când mai picură, când mai stă, dar cu jumătate de ora înainte de ghețar norii încep să se scuture îndârjit, așa că hotărâm să întindem cortul. Gătim ceva bun, ne aranjăm bagajele și printre nori reușim să zărim muntele. Suntem încântați de cunoștință, dar în persoană e mai mare și mai încruntat decât pare în poze.

IMG_0222-1

IMG_0226-1

IMG_0230-1

IMG_0232-1

IMG_0242-1

IMG_0246-1

Spre seară vremea se mai îndreaptă și vedem munții din jur. Facem poze după pofta inimii și savurăm un ceai verde excelent, Ahmad.

IMG_0257-1

IMG_0266-1

IMG_0292-1

IMG_0293-1

IMG_0312-1

IMG_0325-1

IMG_0329-1

Ziua următoare avem parte de ceață și nori. Ne învârtim în jurul cortului, dezbatem îndelung ce să facem și într-un final ne decidem să lăsăm cortul aici, oricum nu mai e bun de folosit și să urcăm la fosta stație meteo, Bethlemi Hut.

Când ajungi la marginea ghețarului ideal e să urci un pic stânga și vei da de o potecă foarte bine bătută care te scutește de ocolitul crevaselor.  Poteca odată prinsă poate fi folosită în caz de ceață dar probabil că după ninsoare se acoperă. Odată terminată traversarea ghețarului tot ce rămâne e de urcat panta care șerpuiește prin grohotiș până la zona de campare din jurul stației meteo (10 lari de cort pe noapte). Facilitățile oferite sunt o țeavă de apă, utilizarea wc-ului (exterior) și al sălii de mese. Am văzut și corturi întinse la uscat într-una dintre camerele goale, deci se poate, trebuie doar întrebat.

Suntem cazați la 25 lari pe noapte de persoană în aceeași cameră cu un american și ghidul lui georgian. Nu apucăm să ne lăsăm rucsacii că apare un nene țipând ca din gură de șarpe să îi dăm pașapoartele. Le dăm și omul notează conștiincios datele în registru.

IMG_0364-1

Cum în fața cabanei prinzi semnal GSM și 3G de la o duzină de operatori ruși și georgieni, urmează obișnuitele telefoane și SMS-uri acasă. Cu răbdare se pot posta chiar și poze pe Facebook!

Problema pe care o sesizăm cât stăm prin jurul cabanei este că la fiecare câteva minute trosnește o avalanșă, fie din spate de pe Kazbek, fie peste vale, pe fața nordică a vârfului Ostverti. Floriana face și o medie de avalanșe pe minut. Nu e de loc încurajator. Ne uităm cum curge zăpada ca zahărul pe coasta muntelui și pe deasupra continuă reprizele de ninsoare. Decidem că ruta sudică pe care vroiam să o încercăm nu e cea mai bună idee, așa că vom pleca pe ruta normală.

Neavând altceva de făcut ne retragem în sala de mese unde Tzuri se împrietenește cu un grup de alpiniști turci.

Urmează o zi în care stăm ca pensionarii prin cabană, Tzuri face ceai din zahăr ars (yummy!), ieșim afară, facem filme cu alpiniști:

și primim prognoza pentru mâine care este încurajatoare. Prietenii turci au de gând să plece spre vârf la ora 12 noaptea, așa că decât să mergem singuri preferăm să ne lipim de ei.

Speak Your Mind

*