post

Cangurul 4B, 6+/7- (?), 3-5 lc

  • Zona: Peretele Animalelor
  • Acces: Accesul standard în Peretele Animalelor (tbd). Traseul se află între Lupul cel Rău și Pantera Roz (punct roz).
  • Retragerea: Rapel pe linia traseului
  • Echipa: Ovidiu Iancu și cu mine; Dan Chitilă și cu mine
  • Echipament: două semicorzi de 60m, 12 bucle, un set de nuci
  • Impresie generală: Traseu asigurat “unde trebuie”, mai puțin ultima jumătate din lungimea finală, unde pentru mine a fost și pasul traseului. Trasul de bucle poate fi practicat pe alocuri dar fără utilitate practică, mai puțin în pas unde nici nu se vede următorul piton.

Descriere:

    Prima lungime: începe din dreptul marcajului de la baza stâncii (“Cangurul 4B” cu vopsea roșie). Distanța până la primul cui e de aproximativ 8 metrii, chiar deasupra plecării. Se continuă drept în sus până la o regrupare cu trei pitoane cu inel. Până aici aproximativ 30 de metrii.
    A doua lungime: Din regrupare prindem o fisură evidentă în dreapta care se mărește și devine mai dificilă (gr.6?) exact în locul unde găsim un peu nou, mare, argintiu. Facem stânga sub o burtică și după 4m. și ajungem la sfârșitul celei de-a doua lungimi. Până aici aproximativ 28m si 8 pitoane. Cele două lungimi se pot lega. Aici vom începe cel de-al doilea rapel la retragere.
    A treia lungime: Urcăm ușor stânga și găsim destul de repede o nouă regrupare intermediară cu 3 cuie legate, din care unul iese cu mâna. Continuăm în sus și găsim o nouă regrupare, mai solidă cu 5 cuie. Nu există nici un pas dificil pe lungimea aceasta.
    A patra lungime: Din regrupare plecăm dreapta pe o fisură și vedem că dificultatea mișcărilor începe să crească. Mergem spre o buclă de cordelină roșie pe care o vedem deasupra noastră la 15m. Trecem pe lângă un piton mic cât un morcovel de salată, apoi unul mai țeapăn și ajungem să facem un pas la stânga spre bucla de cordelină care este de fapt o scăriță improvizată și unde putem asigura două pitoane. Deasupra nu se mai vede nici o asigurare, dar vă asigur eu (sic!) că traseul e în sus. Deasupra pitoanelor avem câteva alveole și în stânga o fisură de degete. Cu un picior pe alveole și unul pe fisură am pus în fisură două nuci medii (4,5) și le-am consolidat. Deasupra e o priză de mâna dreaptă, dar nu destul de bună să mă ridic (eu) în ea. După ceva studiu piciorul stâng a început să joace ca la mașina de cusut Rodica așa că m-am decis să continui în sus cu toate că eram nesigur că traseul merge pe acolo. Am înfipt o mână într-o zonă mai largă a fisurii și m-am ridicat în bavareză cu picioarele până în dreptul prizei din dreapta. Mișcare de forță și cu emoții pentru mine. Ridicat pe priză tot nu văd următoarea asigurare și voi mai merge 2-3 metrii până să văd un piton deasupra mea și să mă relaxez. De aici traseul intrâ într-un horn cu pământ și asigurări găsim doar sporadic. E bun un anou foarte lung pentru că un piton bun este mult în afara liniei traseului, deasupra unei platforme în stânga. La finalul lungimii găsim câteva pitoane la care regrupăm.
    A cincea lungime: Din regrupare se pleacă stânga prin bolovani instabili, pământ și multă iarbă. Am găsit un piton relativ aproape și apoi încă unul la 5-6m. Al doilea stătea în nimic și pentru că deasupra nu vedeam decât teren friabil până la copaci am deci să descațăr înapoi în regrupare de unde ne-am retras cu două rapeluri.

Speak Your Mind

*